ACUZ - Lucian Cornescu

AZI SI IERI...

UNIUNEA EUROPEANĂ - DEMOCRAȚIE SAU DICTATURĂ?

AZI În orașele-state grecești (πόλις [pólis]) care au adoptat forma de guvernământ a democrației, puterea aparținea poporului, demos, dar în componența poporului nu intrau decât cetățenii (oamenii liberi: aristocrații, preoții, militarii, meșteșugarii, negustorii, agricultorii mici proprietari de terenuri ș.a.), în schimb sclavii (care ajunseseră să constituie chiar și până la o treime din populația unora dintre polisurile-state) și metecii (străinii), precum și oamenii liberi proveniți din sclavii eliberați (și care erau asimilați metecilor) nu puteau deveni cetățeni decât în mod cu totul și cu totul excepțional și nu aveau drepturi politice. Deci, la grecii antici, poporul nu se confunda cu întreaga populație a orașului-stat și nici cu majoritatea acesteia.

Însă, în așa-zisele democrații actuale ale lumii, pornindu-se de la confuzia populație = popor, se afirmă că forma de guvernământ a statelor respective ar fi democrația și că într-o democrație toată puterea aparține poporului.
La o analiză atentă însă, situația din respectivele state nu este așa cum ne este ea prezentată de cei care au tot interesul s-o facă și să ne arunce nouă praf în ochii orbilor, cum se zice, ci, în realitate, există doar clamarea unei aparențe, a unei iluzorii puteri a întregului popor. Deci avem de a face, nu cu o „democrație”, ci - în nemuritoarea exprimare a marelui nostru dramaturg I.L.Caragiale - cu o „curat-murdară” șarlatanie politică menită a astupa și a întuneca ochii și mințile alegătorilor și de a ține în frâu populația, amăgind-o că ea singură și-ar fi ales reprezentanții și că tot ea și-ar exercita prin aleși puterea suverană.

Dar voi lăsa pe mai încolo și pentru altă dată expunerea motivelor pe care le am în vedere și care, în opinia mea, mă îndreptățesc să afirm că așa-zisa democrație n-a existat și nu există în statele respective.

Deocamdată, pentru a da răspuns la dilema cu care am intitulat acest articol și care face obiectul lui, să acceptăm ipotetic realitatea existenței democrației ca formă de guvernământ a unei majorității a statelor actuale.

Esențial pentru democrație, ca formă de guvernământ a statelor capitaliste așa-zis democratice (celelalte tipuri de stat neintrând în discuție), este să fie adoptat, statuat și observat principiul „separației și echilibrului puterilor în stat” între cele trei puteri tradițional consacrate ale guvernământului (orânduirii, ocârmuirii) – puterea legislativă (parlamentul), puterea judecătorească (justiția) și puterea executivă (guvernul și administrația) –, principiu formulat și folosit pentru prima oară în strălucita lucrare teoretică "De l'esprit des lois", 1748, a marelui gânditor politic iluminist francez Charles-Louis de Secondat, Baron de La Brède et de Montesquieu. Acesta, în lupta sa împotriva statului monarhic absolutist, a denumit și a elaborat teoretic „separația puterilor în stat”, acest principiu fiind consacrat științific ulterior și devenind quasi-universal baza statului constituțional modern.

Prin separarea sau separația puterilor în stat, adică prin separata transmitere constituțională a funcțiilor statale către parlament, guvern, administrație, precum și către judecători independenți, puterea statală este ținută în echilibru, stabilindu-se nu numai competența și atribuțiile fiecăreia dintre cele trei puteri, dar și mecanismul de mentenanță a echilibrului prin instituirea constituțională a unor posibilități reciproce de control și de verificare, precum și prin instituirea constituțională a instrumentelor și a procedurilor de echilibrare, spre a se preîntâmpina sau a se înlătura abuzul de putere, în scopul de a-i apăra astfel pe cetățeni de eventualele acțiuni samavolnice ale monarhului, președintelui, magistraților, guvernanților, demnitarilor și ale altor funcționari ai statului, sau spre a se preîntâmpina sau a se înlătura chiar uzurparea democrației și glisarea ei în dictatură.

După aceste - nu tocmai scurte - preliminarii introductive, să vedem, dară, cum stau lucrurile cu UNIUNEA EUROPEANĂ și dacă, pe bună dreptate și într-adevăr, este ea și poate să fie denumită ca fiind o autentică democrație sau o așa-zisă democrație modernă de tip occidental, ori, dimpotrivă, ea este o dictatură, o plutocrație a cartelurilor industriale, comerciale și bancare și a elitelor „aristocratice” din umbră care le conduc pe acestea .
UNIUNEA EUROPEANĂ, cu sediul la Bruxelles, încearcă să ni se prezinte nouă, europenilor - în special -, cât și lumii întregi - în general - că ar fi fiind un fel de structură statală federativă cârmuită de o democraţie parlamentară și să ne convingă că, în cadrul respectivei democrații, rolul primordial și decisiv i-ar reveni Parlamentului U.E.

Însă, în realitate, lucrurile nu stau așa cu această structură satală hibridă numită actualmente UNIUNEA EUROPEANĂ și care speră ca în viitor să se cheme STATELE UNITE ALE EUROPEI. Spun aceasta nu doar pentru simplul fapt (desigur, nedeterminant, dar având totuși un anumit efect placebo de încărcătură emoțională) că U.E. încă nu s-a sinchisit să le emită tuturor cetățenilor statelor sale membre cărți de identitate care să le ateste și așa-zisa lor cetățenie europeană (în care unii, mai nărozi, chiar cred déjà și încă și-o mai și afirmă prioritar, în detrimentul cetățeniei lor naționale), ci, mai întâi de toate, deoarece COMISIA U.E., cu președintele și comisarii săi, care nu este aleasă - propriu-zis -, fiind mai mult negociată și numită decât aleasă, EA, COMISIA UNIUNII EUROPEANE EST
E ACEEA CARE, DE FACTO, DEȚINE TOATĂ PUTEREA, IAR NICIDECUM PARLAMENTUL EUROPEAN !
Comisia U.E. deține în mod exclusiv competența elaborării proiectelor de legi și de alte acte normative - pe care Parlamentul U.E. (care nu are sub nicio formă și în niciun fel nici cea mai mică inițiativă legislativă!) le adoptă ca pe bandă rulantă și cu aceeași indiferență și suficiență cu care acționează și Parlamentele Trădărilor Naționale din majoritatea țărilor membre ale U.E.!

Și tot COMISIEI U.E. și armatei sale de birocrați profesioniști și de carieră - peste 50.000 ! - (plătiți cu salarii grase din contribuțiile la bugetul U.E. ale statelor europene membre achitate din impozitele și taxele plătite de către toți contribuabilii din aceste state) îi aparține și puterea de a emite deciziile executive, de punere în aplicare a respectivelor legi.

Iar judecătorii C.E.D.O. - Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care pronunță hotărîri de caz obligatorii pentru jurisdicțiile naționale ale statelor membre - nu mișcă în front față de COMISIA EUROPEANĂ și le cântă în strună președintelui și comisarilor acesteia (care nu sunt aleși uninominal - prin vot direct, universal și secret - de către cetățenii statelor europene membre), căci în mâinile lor se află pâinea și cuțitul și de ei depind numirea și menținerea lor în funcție, salariile, diversele indemnizații și pensiile lor de zeci de ori mai mari decât oricare salariu mediu sau pensie medie din fiecare stat European membru.

Vedeți dumneavoastră, așadar, la organizarea și funcționarea pretinsului stat federativ în devenire U.E., ca fiind undeva statuat și aplicându-se principiul separației și echibrului puterilor în stat, principiu esențial pentru existența și implementarea democrației? Cu părere de rău o spun,eu unul nu-l văd nici în ruptul capului! Și sunt sigur și că nici nu poate să fie văzut de cineva cu rațiunea întreagă și de bună credință!

CONCLUZIE:
Prin chiar statutul său de organizare și funcționare, prin așa-zisa sa Constituție, UNIUNEA EUROPEANĂ nu este încă nici stat federativ, nici clădită pe principiul separației și echibrului puterilor în stat, nici pe celelalte principii fundamentale ale democraţiei și nici nu acționează conform acestora, ci contrar lor.

PRIN DEFINIŢIE, DECI, UNIUNEA EUROPEANĂ NU ESTE ACTUALMENTE O DEMOCRAȚIE PARLAMENTARĂ.
PER A CONTRARIO, UNIUNEA EUROPEANĂ ESTE O DICTATURĂ!
UNIUNEA EUROPEANĂ ESTE O PLUTOCRAȚIE, ADICĂ EXERCITAREA PUTERII MAI MARILOR BOGĂTAȘI AI LUMII EFECTUATĂ PRIN CARTELURILE INDUSTRIALE, COMERCIALE ȘI BANCARE, ÎN PRMUL RÂND PRIN CARTELUL PETROLULUI ŞI MEDICAMENTELOR ȘI PRIN CORPORAȚIILE MULTINAȚIONALE SUCCESOARE ALE I.G.FARBEN INDUSTRIE, CARE CONTINUĂ SĂ CONTROLEZE EUROPA, CÂT ȘI PRIN ELITA „ARISTOCRATICĂ” GLOBALĂ DIN UMBRĂ, CARE LE CONDUCE PE TOATE ACESTEA !

IERI “Legi” ale moralei si ale politicii – Pitagora

1. Viaţa cumpătată, în slujba binelui şi a dreptăţii, trebuie să stea şi la baza alcătuirii politice a unui stat.
2. Nu încerca să vindeci un popor mare şi corupt: cangrena nu se poate vindeca.
3. Nu încerca să schimbi orânduirea unei mari naţiuni. Un popor numeros e ca o dihanie hâdă; e ceva împotriva firii. Dintre toate soiurile de dobitoace cea mai rea e speţa umană ce se cheamă “popor”.
4. Nu răspândiţi vestea unei fapte rele! Faceţi în aşa fel încât să-i dispară cât mai curând şi cele mai mici urme. Lăsaţi răul să moară!
5. Să crezi doar pe jumătate pe cei ce vin să pîrască fapte rele.
6. Nu năzui la himera unei democraţii pure; egalitatea perfectă există numai la morţi.
7. Legiuitorule! Nu lăsa oamenilor de stat timpul să se deprindă cu puterea şi onorurile!
8. Legiuitorule! Nu uni credinţa cu morala. Roadele acestei legături nepotrivite nu pot fi decât nişte monştri.
9. Legiuitorule, bagă de seamă să nu te înşeli!
10. Drepturile omului nu sunt la fel cu ale popoarelor din cauză că oamenii deveniţi “popor” încetează a mai fi oameni.
11. Un Senat de 100 de capete e mult prea mult! Puţini legiuitori, dar înţelepţi! Puţini războinici, dar viteji! Puţin “popor”, dar multi cetăţeni!
12. Dă legi poporului taur şi boabe poporului bou.
13. Supune-te legilor chiar dacă sînt proaste!
14. Nu te supune oamenilor dacă nu sunt mai buni ca tine.
15. Taie unghiile poporului, dar nu-i spăla capul cu propria-i urină; pedepseşte-l, fără să îl înjoseşti.
16. Nu chemaţi în magistraturi decât bărbaţi ce sunt în săptămâna mare a vieţii lor.
17. Magistraţi! Fiti precum în Sparta! La intrarea în tribunale: ridicaţi un altar al Fricii, frica de a fi pedepsit înspăimântă poporul şi copii.
18. Magistratule! Legea îţi e soţie legitimă; desparte-te de ea mai bine decât să o faci să devină o femeie trândavă şi care se învoieşte cu orice.
19. Magistraţi ai poporului! Nu urmaţi pilda pescarilor de pe Nil care aruncă cu noroi în ochii crocodilului ca să-l poată stăpîni. Să nu fii legiuitorul ori magistratul unui popor care se lauda cu mintea sa luminată.
20. Urmand pilda locuitorilor din Creta, la fiecare 9 ani, legile sa fie citite si indreptate de un intelept.
21. Când magistratul vorbeşte, preotul să tacă!
22. Scutiţi-vă magistraţii de jurământ atunci când intră în funcţie, dar nu-i scutiţi să dea socoteală când o părăsesc.
23. Poporule ! Cîntăreşte-ţi legile! Numără-ţi magistraţii!
24. Poporule! Dacă îţi doreşti o bună rînduială în ceea ce priveşte politica, fereşte-te de o organizaţie fără vlagă, o administraţie fără putere şi de luxul ospeţelor. Acestea trei dau întotdeauna naştere vrajbei în viaţa civilă şi în gospodării şi au ca urmare năruirea statului şi a familiei.
25. Nu tulbura o apă stătătoare ori un popor în sclavie.
26. Fugi de poporul căruia îi place eşafodul.
27. Nu te aştepta să ţi se mulţumească atunci când faci un bine „poporului”: dintre toate dobitoacele, el este cel mai nerecunoscător.
28. Lucrul cel mai ruşinos al unei stăpâniri este pândirea şi iscodirea oamenilor.
29. Nu urma pilda omizii: nu primi să te târăşti la picioarele prinţului sau în faţa poporului pentru ca într-o zi să porţi aripi.
30. Toţi sîntem egali! Să nu credeţi însă că neghiobul este egalul înţeleptului.
31. În fiecare an să aveţi o zi de sărbătoare numită “pacea familiei”. În această zi, soţul şi soţia, la prânz, în mijlocul familiei, îşi vor da mâna şi îşi vor ierta unul altuia greşelile făcute de-a lungul anului.
32. Învaţă să vezi mai departe decât pot ajunge privirile tale.
33. Lebăda tace toată viaţa ca să poată cânta desăvârşit o singură dată.
34. Omule de geniu! Rămâi în umbră şi păstrează tăcerea până în clipa în care vei putea să apari cu toată strălucirea unei faime pe care nimeni nu o mai poate tăgădui.
35. Nu admira nimic! Zeii s-au născut din admiraţia oamenilor.
36. Să nu ai alt Zeu în afară de propria conştiinţă.
37. Fii cetăţean al lumii întregi pînă cînd vei întîlni un popor înţelept şi cu legi drepte.
38. Trăieşte-ţi viaţa; nu există nimic înainte şi nimic după ea. Să-ţi placă să trăieşti şi să trăieşti bine. Cel ce priveşte viaţa cu dezgust fie că are spiritul bolnav, fie inima putrezită.

TERMINAM CU O INTREBARE ...PUTIN RETORICA: ROMANIA DE AZI ESTE O DEMOCRATIE SAU, DEJA, O DICTATURA?