ACUZ - Lucian Cornescu

Voi incepe cu o istorioara

Marcela Rusu, actrita a poporului, longeviva a Teatrului National din Bucuresti, facuse o pasiune pentru o anume rasa de catei. Basetii. Povestea se intampla atunci cand al cincilea baset din suszisa dinastie, Galca V, iese intr-o frumoasa dimineata la plimbare in Cismigiu. In parc mai era si un alt caine. Un buldog. Galca V, curajos dar si inconstient, stiind ca o are pe stapana in spate, incepe sa latre. Se da la buldog. Si aici... aici  se intampla lucrul urmator: buldogul, dupa ce-l priveste de sus, cu dispret , ridica maiestuos piciorul din spate si... si ii urineaza lui Galca pe cap. Ranit, lovit in mandria sa de baset, Galca fuge acasa, se ascunde sub un fotoliu si timp de doua saptamani refuza sa mai iasa in parc. Povestea este adevarata!

Fara a dori in mod special sa leg cele de mai sus cu ceea ce urmeaza:

Acum cateva zile un vice prim ministru al mamei Rusia, dupa ce  s-a plimbat nestingherit cu avionul peste o jumatate de ora pe deasupra Romaniei, ignorand interdictia de zbor, dupa ce a "verificat" incapacitatea de a reactiona a unui intreg aparat politico-militar, evident cu presedintele  tarii in frunte, ne-a amenintat spunand ca va reveni sa se plimbe cu... un bombardier.

Ce dovada mai clara de dispret putea oare sa ne confirme mama Rusie?

In lupta cretina de azi, in secolul XXI, cea militara, inceputa din nou, cel putin aparent pentru  "reintregirea spatiului geografic al defunctei URSS”, probabil si in dorinta de a avea din nou un blazon frumos aurit, ea, Rusia, tot prin vocea celui de mai sus ne si confirma cam cat timp am putea noi, Romania, sa rezistam militar vorbind  daca... si ar pune mintea cu noi. O jumatate de zi! In fapt si in ceea ce ne priveste, probabil doar in functie de capacitatea NATO de a trece de la vorbe la fapte in caz de conflict.O voce cinica ar spune ca nu ar fi decat cam a 12 oara cand ar veni mama Rusie pe la noi ...

Dar, pana la urma care ar putea fi scopul real al Rusiei? Este cumva el legat de cel al Americii, cel de a se ajunge, ca urmare a unei noi crize majore, la globalizare?

Sa ne amintim:

Pe16 ianuarie 1991, fostul presedinte american se referea la o «noua ordine mondiala» in care «domnia legii sa guverneze natiunile», iar «Organizatia Natiunilor Unite, devenita credibila, sa-si foloseasca rolul sau de mentinere a pacii cu scopul de a implini promisiunea si viziunea fondatorilor Natiunilor Unite».

In discursul rostit in fata Natiunilor Unite din 7 decembrie 1988, Gorbaciov se referea si el la o noua ordine mondiala sub umbrela protectoare a unui ONU consolidat: «Viitorul progres global este posibil acum doar printr-o ajungere la un consens universal in actiunile intreprinse in vederea constituirii unei noi ordini mondiale». Daca George Bush nu a clarificat in luarile sale de pozitie sensul sintagmei «domnia legii», Gorbaciov nu a lasat loc nici unui dubiu. In aceeasi cuvantare, rostita in fata Adunarii Generale a ONU, presedintele Uniunii Sovietice dadea glas noului ideal al perestroicii: «Idealul nostru este o comunitate mondiala de state bazate pe domnia legii, state care sa-si subordoneze activitatile de politica externa legii internationale».

Iar, pentru a se ajunge aici observam :vointa de atomizare a  tarilor zise suverane. Iugoslavia fiind un mic exemplu. Pe la noi...UDMR, Tokes... Harghita, Covasna.., cumpararea a multor sute de mii de hectare de pamant arabil din Transilvania de catre capitaluri unguresti, fie direct,  fie indirect.

Vedem, pe plan global crearea crizei economice mondiale, pauperizarea accelerata a populatiilor, aparitia unor lideri noi, tineri, deveniti "utili", nu obligatoriu dotati intelectual dar obedienti.

Revenind la Romania si la riscul ei de a deveni din tara frontiera NATO un teatru de razboi, sa vedem ce primim de la diaspora romana din SUA:

PRIMIT LA REDACTIE:



Doru Buscu: Războiul-fulger de apărare a patriei

De cînd Putin a dat foc Ucrainei, președintele României, premierul, șeful Senatului, ministrul Apărării, ministrul de Interne, ministrul de Externe și ceilalți responsabili cu frontierele știu una și bună: sîntem țară NATO. Cum îi întreabă cineva despre riscuri și amenințări, despre extinderea conflictului și strategia românească, vezi cățărîndu-li-se pe bot un zîmbet de Neanderthal și auzi suficiența Paleoliticului bătînd cîmpii despre scutul de la Deveselu. Nimic despre trupele și cazărmile noastre, despre potențialul militar și puterea de foc, despre rezerve, despre arsenal, despre cazemate, aliniamente și doctrină defensivă.

Dacă Vladimir Vladimirovici găsește nimerit să-și trimită diviziile pe malul brațului Chilia, ca să verifice dacă braconierii noștri respectă drepturile babuștii, al treilea război mondial are toate șansele să ne găsească la mall. Nicio reuniune CSAȚ nu a fost oficial dedicată acestui conflict, niciun oficial MApN sau MI nu a atins problema apărării civile, în fine, niciun rezervist nu a primit înștiințarea că unitatea unde a făcut stagiul militar e acum discotecă. Populația României nu cunoaște numele șefului de stat major, omul pe a cărui mînă trebuie să meargă, la o adică, la moarte, apărătorii patriei. Despre armata română se știe doar că se luptă cu bugetul pentru defilare și că trimite acasă, din teatrele de operațiuni, cîte un sublocotenent "erou" care a călcat beat pe o bombă.
Scorpionii Negri și Scorpionii Roșii sînt produsele de export ale unei industrii căzute în paragină, care, așa cum ne-a obișnuit Ceaușescu, la intern poate fi un dezastru.
Nu spune nimeni că NATO nu va mai trimite cîte un avion care să sperie pelicanii din Deltă ori de cîte ori Putin mai cucerește o suburbie din Donețk. După cum nimeni nu poate nega că șuruburile scutului antirachetă sînt mereu în drum spre Deveselu. Dar dacă, printr-o escaladare bruscă a conflictului, ne trezim cu un război-fulger în albia Prutului, prima țară NATO care trebuie să încurce inamicul sîntem noi.
România se află pe locul 50 în clasamentul puterilor militare, cu mult sub populația și resursele ei. Țări ca Cehia sau Croația au de două/cinci ori mai puțini locuitori, dar au armate care ne surclasează. Dezarmată de acordurile NATO pentru a fi reînarmată cu instrumente la zi, România n-a mai apucat momentul marilor importuri, fiind între timp sleită de hoți. Bugetul ei a fost supt de colegii politici ai lui Dușa, Tăriceanu și Băsescu, cei care, în lipsă de avioane și rachete, ne arată poze cu sediul NATO ca in pliantele turistice.
George Friedman, influentul comentator strategic și militar al grupului Stratfor, avertiza România asupra nesăbuinței de a-și diminua forța militară, singura bază de negociere atunci cînd geopolitica o ia razna.
“Români, nimeni nu-și va trimite copiii să vă apere!”, ne spunea atunci Georgel, a cărui gură aurită i-a făcut pe georgieni să rămînă fără teritorii. “Nu poți ajuta o țară care se prăbușește într-o săptămînă”, zice o axiomă care stă ascunsă în manualul de utilizare a oricărei alianțe militare.

Dacă Putin își propune să ne lase în 12 ore fără petrolul din Marea Neagră, ți-ar trebui mintea lui Dușa ca să-ți închipui că pușcașii din Minnesota sau infanteriștii din Passau se vor grăbi să se lase împușcați în contul Guvernului Ponta. NATO e o organizație consensuală, dacă un singur membru cade pe gînduri, toată lumea se apucă să recitească tratatul.
Cînd îi aud pe Dușa, pe Băsescu și pe ceilalți bătîndu-se în piept cu valorile Atlanticului de Nord, înțeleg că singura noastră șansă de a nu pierde războiul-fulger de apărare a patriei e ca acesta să nu aibă loc.

·                         R-26500: In cazul unui conflict armat NATO-Rusia, Romania va fi un simplu poligon experimental de trageri!
Materialul survine ca urmare a sugestiilor (observatiilor sau altora asemenea) ale unor rude/prieteni stabilite/stabiliti in strainatate (unii lucrand inclusiv in armatele acelor state), si care incearca sa ne avertizeze ca Romania va fi tinta unui conflict armat.
In timp ce politicienii fac exercitii de imagine, plimbandu-se cu barca peste balti de 1/2 metru adancime evitand sa isi ude pedichiura, mintind cetatenii dupa un vechi obicei politicianist mioritic cum ca vor face si diguri vreodata -adica in viitorul extrem de indepartat, mai exact niciodata, la granitele de est ale Romaniei se prefigureaza un conflict armat iminent intre NATO si Rusia. Si unde Romania va fi un simplu poligon de incercare! Conflictul este deja in desfasurare, acum doar in etapa locala, fiind evident pt. orice militar (profesionist, nu de opereta) ca pe teritoriul ucrainean se confrunta deja fortele speciale ale NATO care instruiesc din mers pe cele ucrainene, cu cele rusesti – rutinate in ceea ce exercita din plin la granitele de est ale Romaniei!
Lasand la o parte teatralismele si incompetenta actorilor scenei politice romanesti asupra situatiei la granitele de est ale Romaniei care indica pericol real de razboi, nu doar intre Ucraina si Rusia, ci intre NATO si Rusia, pozitia Rusiei ofera suficiente detalii ca de aceasta data colosul rasaritean nu mai este dispus sa joace doar la nivel declarativ in relatiile cu NATO. Dupa ani de tatonare a NATO, Federatia Rusa a ajuns la un moment cand este cu adevarat capabila sa isi testeze niste rachete Iskander si niste avioane Suhoi, in spatiul aerian al NATO. Nu pe orice teritoriu al NATO, ci conform intereselor strategice ale Federatiei Ruse, combinate cu capabilitatile sale militare. Cum totul este legat de de conflictul cu Ucraina, devine evident ca interesele strategice ale Rusiei nu vor avea ca tinta state NATO din vecinatatea Norvegiei, ci ale Ucrainei. Din punct de vedere al capabilitatilor militare ale Rusiei, este tot evident ca federatia va avea ca tinta un stat sau mai multe state NATO din vecinatatea Ucrainei, care din punct de vedere al resurselor militare proprii, nu reprezinta o opozitie armata semnificativa pt. Rusia. Insumand interesele legate de interesele strategice ale Rusiei si punctele slabe ale NATO de la granitele sale, se intrevede cu usurinta ipoteza conform careia tatonarile militare ale Rusiei contra NATO, nu pot fi efectuate decat pe teritoriul a 2 state: Romania si Bulgaria. Care practic, sunt cele mai slabe state din punct de vedere militar apartinand NATO de la granita de est a aliantei. Ar mai fi Ungaria, dar aceasta are un scut in fata Rusiei si care este Ucraina de Vest. Pe de alta parte, nu este exclus ca in cazul unui conflict NATO-Rusia, Ungaria sa reactioneze ferm si cu rapiditate sub sprijin NATO sau exclusiv european, si sa isi stabileasca propriile granite vestice pe Carpatii Orientali. In mod paradoxal, dar visul Ungariei de a anexa Ardealul se poate indeplini fara mari eforturi. Din punct de vedere militar, in cazul unui conflict NATO-Rusia, este extrem de indicata si suficient de previzibila o contralovitura a NATO si a europenilor, pe directia Budapesta-Cluj-Carpatii Orientali, in timp ce in sudul si estul Romaniei, fortele romane vor fi lasate sa se descurce la sacrificiu cu cele ale colosului rasaritean! Bineinteles ca o astfel de strategie trebuie sa vizeze si stabilirea unui cap de pod al NATO/UE natural in Ucraina de Vest.Insa, intr-o astfel de situatie, NATO/UE trebuie sa ofere ceva in schimb colosului rasaritean, altfel conflictul se va amplifica si niciuna din parti nu are un asemenea interes.
Revenind la situatia strategica din regiune, mai apare un punct slab al NATO, dar forte pt. Rusia: Transnistria. In aceasta ecuatie, Republica Moldova nu reprezinta o forta militara care sa se opuna Rusiei, decat eventual la nivel simbolic. Tinand cont si de divizarea populatiei moldovenesti care ca si in Ucraina, parte se increde in valorile NATO si ale U.E., parte (poate cea mai mare parte) nu se increde in aceste valori, pare destul de probabil ca armata R. Moldova nici sa nu incerce sa opuna o minima rezistenta in fata unei ofensive rusesti. Din teama si din lipsa de moralitate, dar si din convingere, asa cum si in Ucraina de Est armata ucraineana s-a alaturat cu batalioanele celei ruse, din simplul motiv ca nu se increde nici in bunastarea U.E. si nici in valorile NATO. Si are dreptul sa creada astfel, din moment ce in 2 state ale NATO si ale U.E. – Romania si Bulgaria,  militarii rezervisti care si-au servit tarile sub umbrela NATO, au fost decimati de statele respective. In sfarsit, tot legat de strategie – dupa o misiune imediata, exista mereu si o misiune urmatoare, altfel nu mai este strategie. Dincolo de axa Moscova-Bucuresti ca foarte posibila tinta a planurilor rusesti de contracarare a NATO, undeva imediat la granita de vest a Romaniei exista si o posibila misiune urmatoare a intereselor rusesti care poate avea ca tinta finala, stabilirea unui cap de pod permanent, in Serbia. Ne aducem aminte cazul Kosovo, cand Serbia a fost redusa la tacere si dezmembrata de U.E. si de NATO. Oricum, dincolo de pozitia politica moderata a oficialilor sarbi din ultimii ani, sarbii si mai ales armata sarba, nu vor uita curand acea agresiune in urma carora le-a fost smuls leganul propriei civilizatii. Cu alte cuvinte, in cazul unui conflict NATO-Rusia, sarbii vor proceda in mod similar populatiei si armatei din Ucraina de Est care practic a fraternizat cu Rusia, situatie previzibila si in cazul populatiei si armatei moldovene. Nu este exclus insa ca astfel de fraternizari sa le regasim si in cazul populatiei si armatei bulgare si care intre noi fie vorba, apreciaza intrarea in NATO si in U.E. ca pe o mare eroare. Ca si in cazul statului roman in ceea ce priveste propria armata, si statul bulgar a comis aceeasi eroare capitala: si-a redus cu 1/2 capacitatea combativa prin decimarea pe cale legislativa, a fortelor armate din rezerva (desfiintarea pensiilor militare, cu consecinte de cele mai multe ori tragice pentru rezervistii din fortele operationale).

Asadar, la orizont se prefigureaza un conflict armat real, intre NATO/U.E. pe de o parte, si Federatia Rusa si aliatii sai, pe de alta parte. Are sanse putine sa fie extins, cel mai probabil acesta va fi localizat la marginea de est a teritoriilor NATO. In prima faza, sub forma de lovituri aeriene (aviatie, rachete) si maritime, apoi se poate extinde si la sol. Nu trebuie sa uitam ca armata rusa lupta si acum dupa conceptul (de altfel, foarte pragmatic) precum caruia acolo unde nu pune piciorul soldatul,  acela nu e teritoriu cucerit/eliberat/ocupat. Romania are sanse multiple sa devina un poligon experimental de trageri in acest conflict! NATO va sprijini Romania, la capacitate maxima – aerian si logistic. Mai putin sau deloc, cu trupe la sol.
Problema este ca tinta strategica a Federatiei Ruse va fi identica cu cea a NATO/UE. Capul de pod al NATO/UE din Ucraina de Vest, necesita un schimb. Acesta pare previzibil si nu poate fi decat un cap de pod al colosului rasaritean in Serbia, ceea ce inseamna invazie terestra cu tranzit si stationare prin estul si sudul Romaniei.
Ca urmare a scenariului extrem de previzibil, exista sanse ca dupa 70 de ani, soldatul roman sa fie (din nou), fata in fata cu soldatul rus. Numai ca in 1944, a fost o chestie, pe care istoria romana fie o ascunde, fie o ambaleaza in fals. Armata romana a luptat contra Rusiei, ajungand in Caucaz fara probleme. In ciuda faptelor cu adevarat eroice, armata germana a considerata armata romana, mereu, ca fiind o armata-paria, fapt pentru care a tratat-o ca atare. Cele mai grele misiuni, cele mai grele flancuri, cel mai neprielnic teren. Cat priveste populatia de acasa? Muritori de foame, si cam atat! Pe acest fond a intors armele armata romana, la 23 August 1944. Problema este insa, ca si acum dupa 70 de ani, NATO considera armata romana ca fiind tot o armata-paria, la fel ca Germania pe vremuri si ca U.E. astazi. Dovezi? Armata Romaniei tot cu A.K.M. lupta (exceptiile in ceea ce priveste dotarea cu armament si tehnica performate, sunt inisignifiante). La fel ca si soldatii rusi. Numai ca ultimii, actioneaza conform conceptului probat in conflictele militare, conform caruia inving precis daca sunt de de minim 7 ori mai multi! Si il respecta si acum! Cetatenii romani? Dar parca nu stim! Marginalizati de diverse state europene si fara drept de libera circulatie in S.U.A. Nu si invers!
In ceea ce priveste Romania, ar mai fi o situatie! Dotarea tehnica este cum este! Nici cu marele standard de 24 avioane F-16, nu s-ar face nici pe departe, primavara NATO in Romania. Ar fi ca 24 de fluturasi intre 3500 de lacuste Suhoi. Dar noi avem in dotare oricum, tot sicriele zburatoare MIG 21 (cu sau fara Lancer, tot depasite moral sunt). E real ca au sosit prin Romania si vreo 6 avioane, F-16 – insa au si plecat. Si or sa mai vina, la intimidare, si vreo 6 avioane canadiene F-18. Oricum, si insumate, toate aceste vizitatoare reprezinta doar un spectacol in stil susanea, intrucat ca numar si putere de foc, reprezinta in realitate un mare nimic intr-un conflict cu Rusia.

Si unde ajungem atunci? Din moment ce concluzia este ca in cazul unui conflict care are sanse maximale sa se extinda teritorial in Romania, totul se va reduce la minim 7 Serghei contra unui Ion – militar roman activ, puturos si neinstruit, platit de 3 ori mai prost raportat la volumul de munca decat un politist roman tot activ, tot puturos si neinstruit, dar care nu are sarcini militare. Militarul activ este insa dublat la razboi si de un Gheorghe – militar roman in rezerva. Numai ca Gheorghe – militar in rezerva, un fost ofiter sau subofiter/maistru al armatei romane, a fost „ironizat” de statul roman, desfiintandu-i pensia militara. Fapt pentru care Gheorghe - militar roman in rezerva, luat la misto de statul roman incluzand politicienii, justitia, C.C.R. si diverse alte institutii -, se va baza in sfantul razboi pentru apararea patriei, exact pe deciziile si interventia celor care i-au taiat pensia militara. Adica, Gheorghe va avea asteptarea, perfect intemeiata, ca politicienii, justitiarii, C.C.R. si alte institutii inteligente ale statului (care au facut misto de el) sa il apere pe el in fata Sergheilor, si nu invers! Deci, Ion cel activ va ramane singur in fata a 7 Serghei. Si asta numai daca nu cumva Ion cel activ va ajunge la concluzia omologilor sai din armata ucraineana, moldoveana, bulgara sau sarba! Sau a lui Gheorghe din rezerva, din armata romana!
Mai exact: “Eu v-as apara, dar voi politicieni, justitiari, magistrati ai C.C.R., reprezentanti ai statului roman, ce ati facut pentru mine, incat sa meritati sa mor pentru voi? Nimic? Atunci luati de aici!”


Pe cai, voinicii mei !

- Nu mai avem cai, Maria Ta...
- Atunci, pe curând !