ACUZ - Lucian Cornescu

LA EI:


Suedia este o monarhie constitutionala. Din 1971,  Parlamentul tarii este unicameral si are 349 de membri, alesi prin vot direct si proportional, ei reprezentand 9,2  milioane  de cetateni. Regele Carl al-XVI-lea Gustaf indeplineste doar functii ceremoniale, cele politice fiind preluate de Purtatorul de  Cuvant al Parlamentului.

Statul este conceput ca un sprijin pentru toti cetatenii sai, care sunt tratati echitabil prin intermediul unor servicii sociale consistente, bazate pe o economie  solida. Aceste servicii sunt asigurate tuturor gratuit, indiferent de venituri sau clasa sociala. In schimb, taxele sunt  mari, dar ele se intorc sub forma de pachete de asistenta  sociala.

Aceasta relatie intre stat si cetateni face ca alegerile sa  fie extrem de importante pentru suedezi. Conform statisticilor,  peste 30% dintre ei sunt membri in diverse partide si peste 80% sunt membri de sindicat. Prezenta la alegerile organizate la fiecare 4 ani este de peste 80%. Suedezii considera dezbaterile politice si prezenta la vot esentiale pentru democratie.

Fara privilegii sau lux pentru politicieni. Tara este  ondusa de clasa politica, nu de rege, iar suedezii sunt  extrem de implicati si de atenti la activitatea depusa de  cei carora le au votul, motiv pentru care  acestia nu au privilegii si nici nu beneficiaza de conditii de lux. Pana in 1990, in Suedia nici nu existau locuinte puse  gratuit la ispozitia parlamentarilor. Acestia obisnuiau sa  doarma pe canapelele din birourile lor, situate in cladirea  Parlamentului.

In prezent, parlamentarii suedezi au la dispozitie  garsoniere detinute de stat, cu o suprafata de circa 40 de metri patrati. Singura camera este folosita  atat ca living, cat si ca ormitor. Spalatoria este  comuna, iar demnitarii trebuie sa se programeze din timp  daca vor sa isi spele asternuturile.Sunt si parlamentari care  traiesc intr-un spatiu chiar mai mic, de doar 18 metri patrati. In aceste cazuri,  inclusiv bucataria este impartita in comun. Nu exista personal de serviciu, iar regulile sunt  stricte: "Pastrati curatenia".

Biroul unui parlamentar are circa 18 metri patrati. Demnitarii nu au secretare sau consilieri, nici masini de serviciu cu sofer.


Resedinta oficiala a premierului suedez nu depaseste circa 300 de metri patrati. Nici acesta nu beneficiaza de personal de serviciu. Mai mult,  purtatorul de cuvant al guvernului a declarat ca  premierul isi calca singur camasile si isi spala singur  rufele, la fel ca orice simplu cetatean.

Suedia este impartita in 21 de comitate conduse de cate un  birou administrativ  numit de guvern impreuna cu un  consiliu ales de cetateni. Pe teritoriul Suediei sunt 290 de localitati.  Nici primarii si guvernatorii nu au dreptul la resedinte  oficiale gratuite, iar consilierii nici macar nu au  salariu lunar sau un birou propriu, asa ca lucreaza de acasa. "Suntem alesi sa  reprezentam cetatenii si, la fel ca ei, avem propriile noastre slujbe", a explicat  o consiliera.

Doar parlamentarii, care lucreaza la elaborarea legilor, se  considera ca exercita un serviciu public pentru care trebuie sa fie remunerati cu salarii lunare. Un parlamentar suedez castiga aproape dublul venitului net al unui profesor.

Fara indemnizatii speciale  Parlamentarii care nu domiciliaza in capitala nu primesc  bani in plus pentru costurile suplimentare, cum ar fi plata unei  eventuale chirii sau pentru a avea asistenti la cabinetele  parlamentare din  ocalitatile de  origine. Acolo, multi dintre ei lucreaza de acasa si utilizeaza sediile partidelor sau  bibliotecile publice pentru a se intalni cu alegatorii.

Toate calatoriile cu avionul ale parlamentarilor trebuie sa  fie aprobate si rezervate la agentia de turism  din cadrul Parlamentului, nefiind alocate indemnizatii  speciale.Fara imunitate

Politicienii suedezi nu sunt privilegiati in fata legii si  nu se bucura de niciun fel de imunitate.
Mona Sahlin a cumparat o ciocolata si alte cateva obiecte  personale cu credit cardul guvernamental  si a platit scump - si-a pierdut postul  devicepremier. Scandalul a fost celebru in anii  '90, fiind cunoscut  sub numele de "cazul Toblerone". Sahlin si-a  compromis cariera politica, fiind nevoita sa  demisioneze din functia de lider al Partidului Social  Democrat.

Transparenta si control cetatenesc

Cetatenii sunt foarte atenti la modul in care Parlamentul isi foloseste puterea.Transparenta activitatii parlamentare are radacini  in Constitutie. Fiecare cetatean are  dreptul sa verifice cheltuielile politicienilor, actele contabile emise de guvern si declaratia de  impozit pe venit a premierului.


Mai mult, functionarii trebuie sa puna la dispozitia  doritorilor corespondenta zilnica si emailurile  oficiale ale prim-ministrului, orice cetatean avand acces  la aceste informatii.

In sala calculatoarelor este posibil chiar sa studiezi  traseul unor documente, cum ar  fi cheltuielile guvernamentale sau detaliile unei licitatii publice. De exemplu, unul din rapoartele cu cheltuielile premierului a  inclus si pranzul luat  impreuna cu presedintele Bancii Centrale, precizandu-se  chiar si ce au mancat si au  baut cei doi.

Administratia Parlamentului suedez tine socoteala  cheltuielilor in rapoarte ale membrilor, depozitate intr-o singura incapere. Exista  dosare individuale pentru fiecare dintre cei 349 de demnitari,  precum si pentru Purtatorul de cuvant al Parlamentului.

Orice suedez poate veni sa studieze dosarele sau poate cere  informatiile prin intermediul Internetului.

Principiul transparentei este inclus in Constitutia suedeza de mai bine de 200 de ani. El face ca excesele  de putere sau cazurile de coruptie sa fie extrem de rare in  aceasta tara .
 

                         La noi

*Era o vreme în ţara asta* când cine termina liceul si intra la facultate era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect, "Domnul inginer sau Domnul profesor, sau Domnul avocat".

Când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate îşi dădea şi lua (dacă îl lua) doctoratul tot oraşul se uita la el ca la Dumnezeu.

*Era o vreme în ţara asta* când dacă vedeai o maşină pe stradă ştiai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere sau este vreun boss de la partid. Mai târziu au apărut şi norocoşii câştigători la cecuri sau loz în plic, dar îi puteai număra pe degetele la o mână într-un judeţ. Şi mai era o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau alimentaţia publică.

*Era o vreme în ţara asta* când dacă vedeai pe cineva pe stradă între 8 şi 16, te gândeai că este în concediu, libere, sau e bolnav săracu om şi merge la *doctor*.

*Era o vreme în ţara asta* când dacă vedeai un *poliţist* pe stradă mergeai liniştit să îi ceri o informaţie, sau daca voiai să te plângi de ceva, erai ascultat.

*Era o vreme în ţara asta* când dacă ajungeai la spital cu cineva şi trebuia operat, îţi era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o
cafea sau o sticlă de whisky la *doctor*, şi le mascai neîndemânatic - a toată lumea - în ziar, sub haină convins că nu ştie nimeni ce e umflătura aia, de la piept. Când te întorceai fericit că nu te-a prins nimeni şi te întâlneai cu altul umflat în piept te uitai superior şi zeflemitor la el gândind "ia uite şi la fraierul ăla, merge cu sticla ascunsă la piept are impresia că eu nu ştiu că o duce lu dom *doctor*!"

*Era o vreme în ţara asta* când la şcoală, copii mergeau în uniformă şi cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor ştiai că "este unul din ăia de chiulesc sau nu le place şcoala" şi te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de fabrică. Şi ce bătaie lua acasă dacă afla tacso că a chiulit.

*Era o vreme în ţara asta* când abia aşteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îţi faci raport pentru locuinţă şi să aştepţi cu înfrigurare, dar temei, să ţi se repartizeze una, ca să te poţi însura, să te aşezi şi tu la casa ta, să îţi întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îţi ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine fără serviciu şi fără casă, că nu erai de viitor.

*Era o vreme în ţara asta* când băieţi deştepţi erau consideraţi cei care ştiau *carte*, dar să o citească, nu să o joace, făceau o *facultate* şi terminau primii. La ei se uita lumea cu admiraţie: "ăsta e a lu Ilie de la sculărie. A termenat primu *facultatea*, l-au luat ăia la Bucureşti. Eheeeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e dăştept"

*Era o vreme în ţara asta* când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândreşti că ai fost promovat sau ţi-a luat copilul la *liceu*, sau să îl inviţi peste o lună la ziua ta sau nunta copilului.

*Era o vreme în ţara asta* când veneai de la serviciu, băgai repede o ciorbă caldă în tine şi ieşeai în faţa blocului "la una mică cu băieţii". Una mică putea fi o minge, o ţâgară, o tablă, o bere, o şuetă, după priceperile fiecăruia, dar nu era unu să nu facă "una mică" cu prietenii.

*Era o vreme în ţara asta* când mergeai liniştit pe stradă, nu îţi era teamă că te opreşte careva să te întrebe cât e ceasul sau de ce nu ai moţ la bască.

*Era o vreme în ţara asta* când lumea întorcea capul după militarii care treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucţie, acolo unde aceştia erau nevoiţi să treacă prin oraş şi auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie: "Uite mamă, trece *armata*".

*Astăzi*, *în ţara asta*, toată lumea termină *liceul*, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar *facultatea* a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri şi se adună puştoaice pentru "o linie".

*Astăzi*, *în ţara asta*,  nu mai poţi merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de maşini staţionate şi şoferi grăbiţi.

*Astăzi*, *în ţara asta*,  străzile sunt pline de *oameni* care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la *doctor*. Toată lumea e în concediu fără plată.

*Astăzi*, *în ţara asta*,  când vezi un *poliţist* pe stradă te uiţi speriat să vezi pe cine urmăreşte sau îl ocoleşti să nu îţi dea vre-o amendă aşa, pentru că l-ai deranjat când te-ai uitat la el. De regulă unde e gâtuit traficul, vei găsi un *poliţist* în intersecţie, "fluidizând circulaţia".

*Astăzi*, *în ţara asta*,  când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua trebuie să dai cu plicul. Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul umflat toată lumea intră cu sacoşe burduşite. Nu se mai uită nimeni chiorâş, toţi paznicii ştiu că ai acolo feşe, vată, antibiotice, cearceafuri, dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu plasmă pentru operaţie.


*Astăzi*, *în ţara asta*,  când vezi copii de şcoală, te întrebi dacă merg la şcoală sau la discotecă, ţinuta este aceeaşi, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet şi laptopul, ipodul, "ifonul", sau tableta.


*Astăzi*, *în ţara asta*,  tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să îşi întemeieze o familie, doar de bani de la babaci şi îşi întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu. Fetele abia aşteaptă să fie neveste sau nevestite la câte cineva, cine nu are câte un "my  man" este ori urâtă cu crengi ori "tută".


*Astăzi*, *în ţara asta*,  băieţi deştepţi sunt cei fără *carte*, care reuşesc să "se învârtă" sau sunt "băieţi de băieţi deştepti" care obţin bani uşor din "afaceri" cu fraierii. Cu cât păcăleşti sau furi mai mult, cu atât eşti mai deştept.


*Astăzi*, *în ţara asta*,  când te întâlneşti cu un cunoscut pe stradă, îl ocoleşti ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îţi ceară bani cu împrumut, să nu te invite la o nuntă.

*Astăzi*, *în ţara asta*, *oamenii* nu se mai întâlnesc în faţa blocului, le e ruşine să se întâlnească şi la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cel mai mult *oamenii* stau ascunşi în casă sau pleacă "la ţară " de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitaţi nepoftiţi. Nimeni nu mai zâmbeşte toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că toţi au pierdut câte un galben şi îl caută disperaţi. Te mir că nu se dau cap în cap.

*Astăzi*, *în ţara asta*,  ieşi din bloc şi după doi paşi apare unul cu un cuţit sau un pistol ţi-l pune la gât şi te întreabă de ce te-ai însurat cu nevastă-ta, nu ştiai că era prietena lui?

*Astăzi*, *în ţara asta*,  când lumea aude de *armată* întoarce capul pentru că "Aştia au tras în noi în '89 şi acum au pensii nesimţite".

*Oare ce va fi mâine ? Va mai fi ţara asta ?*(Neagu Djuvara)

                    

                    IN C.E.E.



Dacă treci ilegal granița în Coreea de nord, primești 12 ani de muncă
silnică grea.
Dacă treci ilegal granița în Iran, primești închisoare pe termen nelimitat
Dacă treci ilegal granița în Afganistan, te împușcă pur și simplu
Dacă treci ilegal granița în Arabia Saudită, primești câțiva ani buni
de închisoare.
Dacă treci ilegal granița în China, cel mai probabil că nu vom mai auzi de tine.
Dacă treci ilegal granița în Venezuela, ești tratat drept spion, și
viitorul tău devine incert.
Dacă treci ilegal granița în Cuba, sfârșești la închisoare.
Dacă treci ilegal granița în SUA, te bagă la închisoare după care te deportează.
Etc...
Etc...
Etc...
DAR
Dacă treci ilegal granița în Germania, Austria, Elveția, Statele nordice,
Primești următoarele:
-      asigurări sociale
-      telefoane mobile cu cartele gratis
-      abonamente gratuite
-      asistență medicală gratuită
-      bani de cheltuială
-      cursuri de însușire a limbii
-      bilete gratis pe mijloacele de transport (tren, autobuz, etc.)
-      bonusuri și ajutoare pentru copii
-      asistență juridică gratuită împotriva măsurilor de expulzare
-      absolvență față de orice răspundere
-      drepturi mai mari decât au proprii cetățeni...



Romania post revolutionara, increzatoare, a ales un drum gresit? Visand la libertatea cetateanului american, privind cu jind modul de viata al vestului Europei, a acceptat toate cererile unora, astfel incat sa devina "ca ei"

Si-a vandut pe doi lei o industrie puternica, si-a vandut pe doi lei sute de mii de hectare de pamant arabil, a lasat, in numele «acumularii de capital autohton», traduc: jaf, furt, etc, sa fie distrus intregul tesut economic cu greu creat in peste 40 de ani, s- a «dotat» cu politicieni verosi, cu un aparat administrativ bazat pe simpatii politice si devenit pletoric si…a devenit o penibila piata de desfacere a celorlalti. Dar, mai rau, a devenit o provincie nu fanariota, ci gotica. Un bantustan.

In 40 de ani, Romania devenise a noua putere economica a Europei, avea o industrie, atunci, moderna, o agricultura adevarata, adica nu faramitata. Era exportatoare. Nu datora bani nimanui, ci din contra era creditoare

In 25 ani a devenit… ceea ce stim cu totii !

Atunci, notiunea de mandrie nationala avea un sens real, si nimanui nu-i venea prin minte sa confunde romanii cu cei cativa tigani, scuze, rromi, care ne fac de ras natiunea.

Atunci salariul si pensia erau suficiente pentru un trai decent. Acum?

Cum arata salariul minim? Dar cel mediu? Dar pensiile? Evident, prin raport cu cei la care ne uitam cu jind?

A venit oare timpul ca sa schimbam cate ceva? Evident da!