ACUZ - Lucian Cornescu

DESPRE POLITICA

Viteza luminii este mai mare decât cea a sunetului. De aceea, unii par strălucitori înainte să-i auzi vorbind.
Ca multi altii, ieri, am ascultat, atent, diatriba noului nostru Presedinte. Au trecut 100 de zile...

Remarc in primul rand cu placere ca isi exprima mai cursiv ideile, evident in limba muma. Dar, dupa aceea nu pot sa nu remarc, de aceasta data cu neplacere, cateva lucruri:
1. Domnul presedinte tot nu a citit cu atentia cuvenita Constitutia Romaniei, pentru ca daca ar fi citit-o, ar fi stiut ca:
a) atributiile Presedintelui sunt diferite de cele ale Executivului
b) atributiile Presedintelui sunt diferite de cele ale Legislativului

Ca Executivul nu a confirmat Presedintelui dorinta sa de a se elibera de jugul profund apasator al F.M.I, dupa care si al Bancii Mondiale, al BERD etc, este gresit? Poate ca pe plan uman, relational, da! Dar Presedintele are printre atributiunile domniei sale si cea de a accepta prin semnatura un proiect de lege sau de a refuza, are tot prin atributiile sale si cea de a veghea la bunastarea natiunii. In acest context, curajul unui ministru al finantelor, evident deranjant pentru functionarii bancilor suscitate... ar fi meritat laude si o medalie. Cert nu oprobiu.

Privind "cazul" unei fost ministru care zace, pe moarte in spitalul de la Jilava, cea condamnata, cert pentru ca a gresit, acel caz cere putina logica. Condamnarea cuiva se doreste a fi moralizatoare, cert nu, in acest gen de cazuri,... definitiva, letala. Si aici ma asteptam ca noul presedinte sa fie capabil sa cugete si sa ia singura masura logica: cea de a o lasa sa moara langa copii ei. Nu a facut acest gest inca. Sper ca o va face si asta pentru a dovedi natiunii ca este capabil sa se aplece asupra oricarui caz.

In sfarsit, privind DNA si dorinta lancinant repetitiva a catorva procurori de a lega cu catuse presupusi vinovati, inainte ca un Tribunal sa statueze!!

Inteleg si accept dorinta procurorilor de caz pentru ca, des, ei isi construesc dosarul prin delatiune, prin induserea fricii. Doar ca, in orice tara civilizata, exista o profunda dicotomie intre a instrumenta si a incatusa. Repet: de catre procurori. In acest context, ma asteptam ca un Presedinte luminat, in loc de a "dojeni" Parlamentul, sa explice natiunii ca atunci cand inculpatul NU prezinta un pericol social, el, inculpatul, pana ce se hotareste soarta sa de catre judecatori... nu are ce cauta in arest. Cel zis preventiv.

Aici si Tariceanu, al doilea on in Stat, dar si Zegrean, presedintele Curtii Constitutionale, sunt cei care au dreptate. In sensul in care Constitutia Romaniei prevede ca rolul Parlamentului este de A JUDECA daca o cerere a Ministerului Public este corecta si de a hotari prin da sau prin nu. A cere ca Parlamentul sa fie alibiul Ministerului Public este lipsit de... cunoastere a Constitutiei.

Cred ca doua voturi de fiecare data ar fi salutare. Primul pentru inceperea urmaririi penale si acolo, in functie de ce este in dosar, se spune des “da”. Al doilea privind necesitatea de a incatusa si acolo sa se spuna des, “nu”. Acest mod fiind cel corect pentru ca Parlamentul nu are prin atributiile sale si cel de a ajuta un procuror sa fabrice un dosar.