ACUZ - Lucian Cornescu

SIMILITUDINI?

"Vreau Guvernul meu..."

Mai de curand si in mod inept, "cineva" s-a suparat vazand ca niste pensionari regretau regimul zis Ceausescu. Depasind faptul ca acest lucru imi aminteste elebra "oglinjoara, oglinjoara, spune-mi cine..." etc, nu pot sa nu-i amintesc acelui cineva trei lucruri (printre multe altele):
Precizand cititorilor faptul ca nimeni nu ma poate acuza de simpatie particulara pentru un sistem politic, cel de pana in 1989 care rand pe rand m-a trimis u domiciliu fortat pe Baragan iar, mai tarziu, m-a facut "persona non grata" dupa ce am parasit Romania (si nu cu placere).

1. Povestea unui JAPONEZ ajuns preşedintele unei ţări din America de Sud şi alungat de popor

Vreau să vă spun o scurtă poveste reală despre un japonez care a ajuns prin vot liber preşedintele Peru în anul 1990. În 1989 se încheia al doilea mandat al preşedintelui în funcţie Alan Garcia. Dictatorul sud-american nu mai avea dreptul constituţional de a mai candida la funcţia supremă în stat. El era urât de popor pentru că instaurase un regim de teroare şi susţinea la putere o camarilă coruptă, care era o cangrenă socială şi economică. În anul 1990 când urmau alegerile prezidenţiale, SUA se hotărăşte să se implice politic în Peru pentru a impune un preşedinte democrat. SUA îi acordă tot sprijinul candidatului Mario Vargas LIosa, celebrul prozator şi viitorul laureat al premiului Nobel pentru Literatură. Cu toţii am citit frumoasele romane „Mătuşa şi condeierul” sau „Conversaţie la Catedrală” ale prozatorului. Mario Vargas LIosa îşi ia în serios rolul de candidat în cel mai nobil şi idealist mod. El vrea o democraţie autentică şi un Peru prosper. Avea susţinerea presei şi a SUA. În sondaje era pe primul loc la distanţă de ceilalţi candidaţi. În autobiografia sa „Peştele în apă” povesteşte toată istoria. Deci scriitorul se vedea deja preşedintele Peru până într-o zi când, încă preşedintele corupt în funcţie Alan Garcia îl cheamă la el, în Palatul din Lima. Acesta îi propune lui Mario Varga Liosa un târg, că îi asigură sprijinul lui, al camarilei şi serviciilor secrete peruane dacă atunci când ajunge preşedinte va face uitate dosarele penale ale lui şi celor implicaţi şi-l va propune premier sau măcar într-o funcţie importantă în stat. LIosa refuză indignat târgul şi pleacă încrezător în victorie. Din ziua aceea se întîmplă ceva ciudat pe plan politic şi social în Peru.

Se pune în mişcare un întreg aparat subteran politic, economic şi al serviciilor secrete în spatele şi în favoarea unui candidat care până atunci avea în sondaje doar 3%. Candidatul surpriză era un străin, un japonez născut la Lima, care avea o fermă şi îşi făcea campanie electorală plimbându-se cu tractorul prin ţară. Mario Vargas Liosa observă cum un mecanism uriaş îl împinge pe candidatul japonez cu numele Alberto Fujimori în faţă. O „mână din umbră” îl sprijină în presă, în mediul de afaceri şi în faţa poporului. Alberto Fujimori creşte zilnic în sondaje şi recuperează decalajul faţă de candidatul LIosa. Fujimori propune un slogan atractiv intitulat „Cambio” ce înseamnă schimbare şi le cere peruanilor să aleagă progresul şi viitorul. Se creează în masa populară un mit inexpugnabil al „bunului japonez" care va aduce investitori din Japonia şi peruanii vor trăi ca în Ţara Soarelui Răsare fără să mai fie nevoie să muncească. Isteria cuprinde Peru ca o febră. LIosa încearcă să se păstreze lucid şi să le spună peruanilor că votează un mit, nu o realitate şi nu vor munci japonezii pentru ei şi Peru nu va deveni Japonia. Să nu se uite faptul că în 1990 Japonia era un mit economic, a doua putere economică a lumii şi în faţa americanilor privind cercetarea tehnologică. Vocea lucidă a lui LIosa nu are nicio relevanţă în faţa compatrioţilor care vedeau în Fujimori străinul ce la va aduce Japonia în Peru. Fujimori câştigă cu 56% alegerile în Peru. LIosa pleacă înfrînt la Paris unde îşi scrie romanele. Nimeni nu e profet în ţara lui.

Alberto Fujimori devine imediat un preşedinte controversat. În prima fază, guvernează cu camarila coruptă din spatele oamenilor fostului preşedinte Alan Garcia. Fujimori instituie o dictatură prezidenţială şi înfeudează economia peruană companiilor japoneze, care au şi primit dreptul de a exploata bogatele resurse minerale ale ţării. Populaţia sărăceşte şi se revoltă. Fujimori ordonă lichidarea revoltelor şi a grupării maoiste Tupac Amaru. În anul 2000 Fujimori încalcă Constituţia şi candidează încă o dată, adică a treia oară. Poporul se răscoală şi mulţimile furioase iau cu asalt palatul prezidenţial. Alberto Fujimori se refugiază în Ambasada Japoniei şi apoi în Ţara Soarelui Răsare, care-i asigură protecţie. Pentru corupţie, crime şi înfeudarea economiei peruane un tribunal din Lima îl condamnă la închisoare, dar Japonia refuză să-l extrădeze. Justiţia peruană îl condamnă în 2009 definitiv pe Alberto Fujimori la 25 de ani închisoare.

Morala: Chiar dacă poporul latin peruan a fost condus de un japonez, aceasta nu înseamnă că Peru a devenit Japonia.

2. Constitutia Romaniei

ARTICOLUL 1

(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.
(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

ARTICOLUL 2
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

ARTICOLUL 29
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

ARTICOLUL 31
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

ARTICOLUL 39
Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.

3. Hitler a fost responsabil de moartea a zecilor de milioane de evrei, tigani, rusi, romani, polonezi...etc. Nimeni in Germania de azi nu a avut ideea inepta de a condamna pe cineva pentru exprimarea unor opinii - fara violenta - in cea ce priveste acel regim.

Stalin a fost responsabil de moartea a multor zeci de milioane de culaci, de ucrainieni, de.... Nimeni in Rusia nu a avut ideea de a... etc

Mai de curand, regimul Basescu, prin taierea de pensii si salarii, s-a facut responsabil de sinuciderea multor romani, iar prin inchiderea zecilor de spitale... etc. Pana una alta, nimeni nu a avut ideea de a...

Si, in final, nu pot sa nu amintesc actualului presedinte de tara faptul ca tot Constitutia prevede ca acelasi individ sa nu poate fi ales ca presedinte mai mult decat de doua ori. O fac pentru ca in diatribele domniei sale apare un curios "cel putin zece ani". Doreste herr Johannis sa schimbe si acest ukaz constitutional? Doreste trecerea Romaniei de la republica la regalitate? Se doreste Kaizer?

Herr Johannis a primit, cadou al retelelor de socializare, un mandat. Inainte de a se gandi la un... al treilea, ar trebui sa-si cimenteze ceva intentii de vot pentru un eventual al doilea. Nu prin vise hegemonice, ci prin respectul democratiei, al statului de drept. De fapt, prin capacitatea de a demonstra populatiei ca, el, actualul presedinte, respecta nu numai Constitutia, ci fiecare cetate in parte, ca il apara, ca se dovedeste a fi... presedinte. Pana acum, nici in cazul Rarinca, nici in cel al codului fiscal, nici in cel al necesarei bune coabitari cu parlamentul si cu guvenul... chiar ca nu a dovedit-o! (art1, punctul 4 al Constitutiei).