ACUZ - Lucian Cornescu

Despre banci

Inca din evul mediu, relatia dintre bancheri si putere, prin putere atunci intelegand nobilii pe de o parte regii pe de alta, inca de pe atunci relatia a devenit simbiotica. Uneori, din pacate,din simbiotica devenind parazitara. Atunci se mai intampla ca un rege, uneori un nobil, sa-si rezolve "realatia" in mod brutal. Se intampla in timpul cruciadelor cu "evreii papei", mai tarziu cu un anume ordin religios devenit excesiv de bogat, uneori cu uzurierii flamanzi. Asta se intampla atunci.

Mai tarziu, in secolul XIX, lucrurile s-au schimbat. Bancile au inflorit  mai ales in America cam peste tot. In orasele, in sate. Fiind des, deja,  sursa de distrugere a tesutului atunci agrar, mai tarziu industrial.

De fapt, ce este o banca? Un loc unde va depuneti banii, bani pentru care ea banca va da o dobanda mica, bani cu care ea banca imprumuta fie taranii, fie industriasii. Evident cerand o dobanda mult mai mare decat cea oferita depunatorilor.  Daca imprumutatii nu pot platii o datorie, li se ia bunul dat in garantie, ferma, casa, industria. Pe foarte putini bani! Banca revinde cu beneficiu bunurile confiscate, imprumutatul ramane pe drumuri. Banca castiga.

Sa revenim la ziua de azi. Situatia nu s-a schimbat doar ca, ea, banca, in ultimele decenii a devenit bancherul guvernelor.  Situatie paradoxala in sensul in care  imprumutatul, guvernul, nu este capabil sa faca ceea ce faceau nobilii, regii din evul mediu (uneori inainte), adica sa taie capul bancherului atunci cand nu mai este  capabil sa dea banii inapoi. Nu, acum guvernele, cele compuse din fluturi efemeri, fac altceva. Arunca datoria sub forma de taxe si impozite noi pe capul cetateanului.

Mai mult: bancile fiind conduse nu de bunul gospodar proprietar al banilor ci de functionari des flamanzi, ele, bancile , arunca asupra guvernelor fie greselile lor manageriale fie... mai rau.
Guverne care, cu lasitate, in loc sa le lase sa faca fata propriilor greseli… le "salveaza". Evident, aruncand datoriile, des uriase ale bancilor, tot pe capul cetateanului. Da, aceluia care a votat acele guverne. Motivul de fond fiind acelasi: guvernele au nevoie sa continue sa se imprumute la banci…

Daca se intampla ca o voce  eminenta sa spuna, fie si intre dinti, ca nu trebuie salvate bancile, ea, vocea, trebuie sa dispara. Repede si indiferent cum.

Este cazul lui DSK (Dominique Strauss Kahn), fost director  al FMI. A "vorbit" impotriva intereselor bancilor. A fost distrus. Inca azi niste catei din  procuratura franceza trag de semi-cadavrul unui om care, daca stia sa taca, ar fi fost probabil actualul presedinte al Frantei.

Si atunci? Cum sa reziste vreo guvernare europeana, fiecare avand datorii pletorice la banci? In logica copilareasca a celor multe (guverne), probabil din lipsa de pragmatism dar si din lipsa cunostintelor istorice, in loc sa le lase sa moara si sa ramburseze datoriile acumulate (daca) in zeci de ani, evident prin alte taxe "de solidaritate", ele, guvernele, au devenit in Europa presul bancilor. Aceasta fiind trista realitate.

Am vorbit de Europa, de fapt de economia capitalista. NU si din America. Acolo, atunci cand s-a pus aceeasi problema, el , guvernul, a lasat sa se falimenteze sute, poate mii de bancute si banci.
La ei se poate, la noi nu!

In fata evidentei, a faptului ca guvernanti lasi, des inepti nu vad decat profitul imediat salvand pentru un timp entitatile care ii salveaza dandu-le imprumuturi, ce se poate face?

Diferit de DSK eu neavand o anvergura economica, politica, etc dar nici imprumuturi la zisele banci... o voi spune nu intre dinti ci raspicat:

1. NU, nu trebuie salvate bancile falimentare
2. Cu orice pret trebuie rambursate datoriile fata de FMI, BM, BERD... Asta pentru a  ne putea salva viitorul imediat si mediu. Pentru a salva de la faliment si mai ales de la robie, copii si nepotii fiecaruia dintre noi.
3. Precum Ungaria, va trebui sa ne gasim niste lideri capabili sa spuna un nu raspicat celor – tot functionari si ei - de la Bruxelles (sau sa cerem cetatenia maghiara...).

Pentru a reusi sa facem aceste lucruri va trebui sa cerem in mod cominatoriu OMC dar si partenerilor nostri europeeni aceeptarea pentru Romania a  unui moratoriu de, probabil, 4 ani, timp in care sa ne protejam si sa ne redezvoltam industria usoara dar si segmente industriale noi, si sa dam drumul la consum  dar pe produsele nationale. A dezvolta si a crea segmente industriale se traduce in mod obligatoriu prin a crea locuri de munca noi, a diminua drastic somajul.

Un somer "costa" lunar statului, noua, bani. Invers un nou angajat nu mai "costa" ci "produce" prin impozitare directa si indirecta dar din roadele muncii sale.
Un nou angajat inseamna un nou consumator!

Este oare asa greu? Cert nu! Doar ca… doar ca va trebui sa nu consideram ultima imensa deziluzie care se cheama nu USL ci cativa din cei votati si (par) veniti la putere ca fiind dovada inulitilitatii de a vota, de fapt de a lupta votand…doar ca de aceasta data va trebui sa votam cu ochii larg deschisi si... cu mintea!

Cert fiind ca, daca putem ajunge sa urmam cele 6 puncte de mai sus, vom iesi din groapa !
Altfel, sa fim cinstiti, NU!