ACUZ - Lucian Cornescu

Despre Ministerul Public

Noile prerogative date de guvern unui DNA devenita sub docta indrumare a doamnei Kovesi, practic politie politica, devenita mai coercitiva decat insasi Securitatea de pe vremurile - speram noi - definitiv apuse ale unui socialism bazat pe puterea discretionara a unui cuplu unic ne fac sa consideram ca, in fapt, Victor Viorel Ponta a dat mana cu T. Basescu.

Cum altfel am putea considera:

1. Numirea doamnei Kovesi tocmai de dl. Ponta in fruntea DNA
2. Totala lipsa de reactie si a Primului Ministru dar si a rubedeniei sale, cea numita "papa lapte" de primarul Constantei, de curand, ma refer la inexistentul actual Ministru al Justitiei, ambii acceptand incalcarea flagranta a multor dintre articolele hotararii nr. 328/2005, a Codului Deontologic si asta tocmai de doamna suscitata de el, prim-ministru numita.
3. Acceptul de catre V. Ponta a inducerii fricii in corpul magistratilor, ma refer la Judecatori, eu avand, dupa ampla citire, impresia ca procurorii nu fac parte dintre "magistrati" si obtinerea - a se vedea cazul Mustata - exact prin frica sau, mai rar prin... urcarea in grad, a unor judecati strambe.
4. Acceptul de catre acelasi premier al incalcarii flagrante a Constitutiel tocmai de catre unii din DNA, de catre cea care il conduce.

Este strict necesara crearea imediata a unui"corp de control" al modului de "functionare" al procurorilor? Daca da, si categoric este, ar trebui, tot in oglinda, ca acest corp sa fie format din Judecatori.
In masura in care V. Ponta nu face necesarul pentru a fi creat acest organism, si asta in mod imediat, Ponta va demonstra o jalnica aservire fata de T. Basescu? Ponta este de considerat ca fiind in fapt aservit acestuia?
Ghise ,"omul Constitutie", explica de doi ani incoace ce ar fi trebuit facut cu T. Basescu. Ponta avea/are la dispozitie o majoritate parlamentara. Si totusi nu a facut, nu face nimic, protejand astfel sus zisul presedinte de tara. Concluzie?

Ponta ne va cere voturile in curand si asta desi a fost amplu sfatuit sa nu-si prezinte candidatura si pentru ca este prea tanar, si pentru ca are nevoie sa fie altfel considerat - ca prim Ministru insa - in exterior, si pentru ca, daca va pierde, si se poate, ar putea avea surpriza ca propriul partid sa ceara altcuiva sa devina prim ministru.

In mod si clar dar si definitiv, daca Ponta nu creaza in mod imediat un echilibru intre DNA, Ministerul Public, si corpul magistratilor, ma refer la Judecatori, el Ponta nu va avea prea multe voturi.

Populatia a integrat, ca justitiabil, faptul ca azi, din cauza darapajelor de tip DNA, judecatorii risca a nu mai putea judeaca "in drept". Si asta in multe cazuri. Ori... justitiabilii sunt cei care voteaza...
Ponta a fost procuror si pot intelege ca instinctiv se simte inca legat de fostii sai colegi. Dar, in momentul in care acestia au devenit simple unelte, aservite, la ordin (unii...), daca, ca P.Ministru, nu constientizeaza faptul ca sunt lasati (asmutiti) sa devina mai agresivi decat securistii de pe vremuri, daca nu reactioneaza imediat si energic, evident, nu ne va merita voturile!
Pentru a incerca sa-i dau argumente, dedesubt, un text (amplu prostituat, cert nu respectat de catre unii din DNA), in limba romana dar si un altul in franceza. De citit cu atentie si... de cugetat.
P.S nedorind a fi insultant nu dau, tot dedsubt si... textul Constitutiei Romaniei.

CODUL DEONTOLOGIC
al judecătorilor şi procurorilor
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor stabileşte standardele de conduită a acestora, conforme cu onoarea şi demnitatea profesiei.
Art. 2. - (1) Respectarea normelor cuprinse în prezentul cod deontologic constituie un criteriu pentru evaluarea eficienţei calităţii activităţii şi integrităţii judecătorilor şi procurorilor.
(2) Evaluarea se face de către organele competente, potrivit legii.

CAPITOLUL II
Independenţa justiţiei

Art. 3. - (1) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să apere independenţa justiţiei.
(2) Judecătorii şi procurorii trebuie să-şi exercite funcţia cu obiectivitate şi imparţialitate, având ca unic temei legea, fără a da curs presiunilor şi influenţelor de orice natură.
(3) Judecătorii şi procurorii se pot adresa Consiliului Superior al Magistraturii pentru orice faptă de natură să le afecteze independenţa, imparţialitatea sau reputaţia profesională.
Art. 4. - (1) În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu judecătorii şi procurorii nu trebuie să fie influenţaţi de doctrine politice.
(2) Judecătorii şi procurorii nu pot milita pentru aderarea altor persoane la o formaţiune politică, nu pot participa la colectarea fondurilor pentru formaţiunile politice şi nu pot permite folosirea prestigiului sau a imaginii lor în astfel de scopuri.
(3) Judecătorii şi procurorii nu pot să acorde nici un fel de sprijin unui candidat la o funcţie publică cu caracter politic.
Art. 5. - (1) Judecătorii şi procurorii nu se pot servi de actele pe care le îndeplinesc în exercitarea atribuţiilor de serviciu pentru a-şi exprima sau manifesta convingerile politice.
(2) Judecătorii şi procurorii nu pot participa la reuniuni publice cu caracter politic.
Art. 6. - (1) Judecătorii şi procurorii pot participa la elaborarea de publicaţii, pot elabora articole, studii de specialitate, lucrări literare ori ştiinţifice şi pot participa la emisiuni audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic ori a celor care ar putea afecta imaginea justiţiei.
(2) Judecătorii şi procurorii pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de întocmire a proiectelor de acte normative, a unor documente interne ori internaţionale.
(3) Judecătorii şi procurorii pot fi membri ai societăţilor civile sau academice, precum şi ai oricăror persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.

CAPITOLUL III
Promovarea supremaţiei legii

Art. 7. - Judecătorii şi procurorii au îndatorirea să promoveze supremaţia legii, statul de drept şi să apere drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.
Art. 8. - Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să respecte egalitatea cetăţenilor în faţa legii, asigurându-le un tratament juridic nediscriminatoriu, să respecte şi să apere demnitatea, integritatea fizică şi morală a tuturor persoanelor care participă, în orice calitate, la procedurile judiciare.

CAPITOLUL IV
Imparţialitatea judecătorilor şi procurorilor

Art. 9. - (1) Judecătorii şi procurorii trebuie să fie imparţiali în îndeplinirea atribuţiilor profesionale, fiind obligaţi să decidă în mod obiectiv, liberi de orice influenţe.
(2) Judecătorii şi procurorii trebuie să se abţină de la orice comportament, act sau manifestare de natură să altereze încrederea în imparţialitatea lor.
Art. 10. - În caz de incompatibilitate, judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină, potrivit legii.
Art. 11. - (1) Judecătorilor şi procurorilor le este permis să acorde asistenţă juridică, în condiţiile prevăzute de lege, numai în cauzele lor personale, ale ascendenţilor, descendenţilor sau soţilor lor, precum şi ale persoanelor puse sub tutela ori curatela acestora. În asemenea situaţii, nu le este îngăduit să se folosească de calitatea de judecător sau procuror pentru a influenţa soluţia instanţei de judecată sau a parchetului ori pentru a crea aparenţa unei astfel de influenţe.
(2) Relaţiile de familie şi sociale ale judecătorilor şi procurorilor nu trebuie să influenţeze soluţiile pe care le adoptă în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
(3) Judecătorilor şi procurorilor le este interzis să intervină pentru soluţionarea unor cereri, să pretindă ori să accepte rezolvarea intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal. Imixtiunea în activitatea altor judecători şi procurori este interzisă.

CAPITOLUL V
Exercitarea îndatoririlor profesionale

Art. 12. - Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să-şi îndeplinească cu competenţă şi corectitudine îndatoririle profesionale, să respecte îndatoririle cu caracter administrativ stabilite prin legi, regulamente şi ordine de serviciu.
Art. 13. - Judecătorii şi procurorii sunt datori să depună diligenţa necesară în vederea îndeplinirii lucrărilor repartizate, cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile.
Art. 14. - Judecătorii şi procurorii trebuie să impună ordine şi solemnitate în timpul soluţionării cauzelor şi să adopte o atitudine demnă şi civilizată faţă de părţi, avocaţi, martori, experţi, interpreţi ori alte persoane şi să le solicite acestora un comportament adecvat.
Art. 15. - (1) Judecătorii şi procurorii au obligaţia de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informaţiile pe care le-au obţinut în această calitate.
(2) În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidenţial, judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să păstreze materialele respective în incinta instanţei sau a parchetului şi să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege şi de regulament.
Art. 16. - (1) În exercitarea funcţiilor lor de conducere judecătorii şi procurorii trebuie să se preocupe de organizarea activităţii personalului, să manifeste iniţiativă şi responsabilitate. În luarea deciziilor ei trebuie să acorde prioritate intereselor instanţelor şi parchetelor, precum şi bunei administrări a justiţiei.
(2) Judecătorii şi procurorii cu funcţii de conducere nu pot folosi prerogativele pe care le au pentru a influenţa desfăşurarea proceselor şi soluţionarea cauzelor.

CAPITOLUL VI
Demnitatea şi onoarea profesiei de judecător sau procuror

Art. 17. - Judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcţie şi în societate.
Art. 18. - (1) Relaţiile judecătorilor şi procurorilor în cadrul colectivelor din care fac parte trebuie să fie bazate pe respect şi bună-credinţă, indiferent de vechimea în profesie şi de funcţia acestora.
(2) Judecătorii şi procurorii nu îşi pot exprima părerea cu privire la probitatea profesională şi morală a colegilor lor.
Art. 19. - Judecătorii şi procurorii îşi pot exprima public opinia privind exercitarea dreptului la replică în cazul în care prin articole de presă sau în emisiuni audiovizuale s-au făcut afirmaţii defăimătoare la adresa lor.
Art. 20. - Judecătorii şi procurorii nu pot desfăşura acţiuni care, prin natura lor sau modul de finanţare ori executare, ar putea, în orice formă, să impieteze îndeplinirea cu imparţialitate, corectitudine şi în termenele legale a obligaţiilor profesionale.

CAPITOLUL VII
Activităţi incompatibile calităţii de judecător sau procuror

Art. 21. - (1) Judecătorii şi procurorii nu pot cumula această calitate cu nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
(2) Judecătorii şi procurorii pot participa ca formatori în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, potrivit programului stabilit de acestea cu conducerile instanţelor sau parchetelor în care formatorii îşi desfăşoară activitatea.
Art. 22. - Judecătorilor şi procurorilor le este interzisă participarea directă ori prin persoane interpuse la jocuri de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor, în condiţiile legii.
Art. 23. - Judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină, potrivit legii, de la orice activitate legată de actul de justiţie în cazurile care presupun existenţa unui conflict între interesele lor şi interesul public de înfăptuire a justiţiei sau de apărare a intereselor generale ale societăţii.
Arrêt Medvedyev de la CEDH: pour une vraie réforme du Parquet !
29 mars 2010 | Par Club Droits, Justice et Sécurités
La Grande chambre de la Cour européenne des droits de l'homme a de nouveau condamné la France dans un nouvel arrêt Medvedyev, mais sans rappeler le considérant par lequel, le 10 juillet 2008, elle adressait une sévère mise en garde au gouvernement français en affirmant que le procureur « n'était pas une autorité judiciaire, faute d’indépendance suffisante à l’égard du pouvoir exécutif pour être ainsi qualifié ». Cette jurisprudence ne faisait que refléter la conception que la Cour se fait depuis toujours de l'autorité judiciaire: n'en relèvent que les magistrats indépendants, qui ne sont pas soumis dans l'exercice de leur fonction à une influence extérieure, notamment celle du pouvoir exécutif.
Cette décision du 10 juillet 2008 avait clairement mis en évidence ce que le ministre de la Justice et ses amis tentent désespérément de nier: les nomination des procureurs de la République sont à l’entière discrétion du pouvoir politique, qui passe outre aux avis contraires du CSM, pourtant garant de l’indépendance des magistrats... Il fait et défait les procureurs généraux, qui sont au sommet de la hiérarchie des magistrats du parquet, selon qu’ils plairont ou ont déplu. Il leur adresse, en toute discrétion, les instructions qui lui conviennent dans les dossiers individuels, instructions dont on ne retrouvera jamais la trace écrite qu’impose pourtant le code de procédure pénale!
Les mêmes élaborent un projet de nouveau code de procédure pénale qui, s'il est adopté, aggravera la situation de dépendance du ministère public à l’égard du pouvoir politique. Elle sera alors totale.
Ce texte élargit d'abord de façon considérable les attributions du ministère public, qui va désormais assurer la conduite de la totalité des investigations. Mais il le fera sous l’autorité du procureur et le contrôle du pouvoir politique, alors qu’au terme de ces enquêtes il soutiendra l’accusation devant la juridiction de jugement. Cela sans qu’un véritable juge de l’enquête, doté de véritables moyens de contrôle et d’investigation propres, puisse résoudre cette contradiction et offrir à la partie civile ou à l’accusé les garanties d’impartialité nécessaires.
Dans le même temps, le pouvoir hiérarchique du ministre de la justice sur les procureurs est considérablement renforcé.(En france mais en Roumanie il est nul) L'avant projet de réforme étend en effet - articles 221-5 et 221-1 de l’avant projet de loi - ce pouvoir hiérarchique à l’action pénale individuelle, alors qu'auparavant il ne concernait que la politique d’action publique. Il consacre ainsi les instructions dans les affaires individuelles et n'interdit que les seules instructions de classement sans suite.
Il s'agit là d'une évolution inquiétante qui accentue les liens de dépendances introduits dans le Code de procédure pénale de 1958, alors que le Code d'instruction criminelle, en vigueur de 1808 à 1958, ne mentionnait, dans aucun article, l'intervention possible du ministre de la justice dans le cours de la procédure pénale.
En contrepartie, et pour seule garantie d’une Justice impartiale et égale pour tous, il est concédé aux membres du parquet ce que l’on nomme “un devoir de désobéissance”, limité aux “instructions individuelles contraires à l’exigence de recherche de la vérité et de la conduite des investigations à charge et à décharge”. Cette « innovation » renferme d'abord l’aveu de l'existence des instructions individuelles opposées à ce principe d’égalité. Elle fait ensuite obligation au procureur d’obéir à toutes les instructions individuelles, de quelque nature qu’elles soient, à condition qu’elles soient étrangères à la conduite de l’enquête. Ainsi, pour l’engagement de l’enquête, comme pour la décision à prendre à son issue - classement sans suite ou alternative à la poursuite- le procureur devra obéir aux instructions, de préférence verbales, qui lui seront transmises.
Ces dispositions législatives placeront le parquet dans une situation de dépendance quasi totale à l’égard du pouvoir exécutif. Or l'article 64 dela Constitution affirme que l'indépendance de l'autorité judiciaire, à laquelle appartient le ministère public, est garante de l'exercice de leurs droits par les citoyens et du principe d'égalité .
Un autre point de la réforme envisagée, confirme cette évolution inquiétante du ministère public . Alors qu’il a, traditionnellement, le monopole de la défense de l’intérêt général, partagé aujourd'hui avec des associations habilitées à cet effet, une nouvelle entité, « la partie citoyenne », pourra se substituer à lui ,en cas de défaillance, pour la défense de la collectivité.
Cette autre « innovation » confirme l'évolution de la mission du ministère public qui, de défenseur de l'interêt général devient celui de la simple satisfaction des intérêts du pouvoir politique. Cette partie citoyenne n’offrira d'ailleurs qu’une garantie purement illusoire, tant ses conditions de mise en oeuvre sont limitées. Elle ne pourra compenser le rôle joué par un magistrat enquêteur indépendant, tel le juge d’instruction, lorsqu'il sera nécessaire de faire obstacle aux dérives politico-financières.
Cette instrumentalisation du parquet doit s'analyser au regard des enjeux de santé publique, d’environnement ou de lutte contre la corruption, lorsqu'il apparaît nécessaire de mettre en cause des intérêts politiques ou économiques puissants. La réforme de la prescription, projetée par ce même texte, illustre cette volonté de protéger ces intérêts. L' allongement de la durée de celle-ci – trois à six ans – fait en contrepartie obligation au juge d'inclure dans ce temps celui pendant lequel les infractions occultes, telles la corruption ou l'abus de biens sociaux, ont pu naître et se développer en toute quiétude. Leurs auteurs n'en seront que plus aisément placées à l'abri des poursuites pénales.
Parlons clair: ce qui est présenté comme « la mesure phare » de l'avant projet de code de procédure pénale, la disparition du juge d’instruction, cache une véritable domestication du parquet par le pouvoir politique. Elle sera d’autant plus dangereuse que le texte n’offre aucun contrepoids qui garantisse une enquête impartiale et une justice égale pour tous. Ce n'est pas l’affirmation illusoire d’une enquête « à charge et à décharge » par ce nouveau ministère public qui constituera cette garantie.
L'égalité des armes entre l'accusation et la défense ne peut dépendre de la seule bonne volonté d'un Parquet domestiqué. Il faudra, outre un juge de l'enquête puissant, des avocats mieux organisés et mieux payés pour qu'ils assurent la défense de tous leurs clients même les moins fortunés.
Avec cette réforme, notre pays continue de s'éloigner des exigences européennes qui s’attachent, tout comme notre constitution, à ce que l’organe de poursuite soit à l’abri de toute influence. Le Ministère Public deviendra un démembrement du pouvoir politique, dont il sera contraint à servir les intérêts égoïstes plutôt que l'intérêt général.