ACUZ - Lucian Cornescu

Celeritate demna de cartea recordurilor?

Va propun ca astazi sa facem o incursiune la Judecatoria 2 din Bucuresti. Candva, acum patru sau cinci ani, ca urmare a unui divort, incepu un proces avand ca scop un partaj. Pana aici, banal. Nu? Doar ca, tot la Judecatoria sus amintita, dosarul sus amintit a ajuns, de fapt azi ajunge, la al …40-lea termen! Suntem in primul ciclu procesual si asta dupa patru sau cinci ani. Celeritate demna de cartea recordurilor ? Sau ne inselam? In acest dosar gasim in fapt nu doua ci trei parti. Cei doi in cauza si …judecatorul. Cel care, conform propriului Cod Deontologic dar si milenarelor cutume ale meseriei sale, imparte in mod echitabil dreptatea.

Una dintre parti, avocat, a intrebuintat intr-adevar toate (sau poate aproape) cea ce unii numesc chichite avocatesti. Si, impavid, judecatorul a acceptat. Cand dosarul a ajuns la al 37-lea termen, partea, avocatul, a cerut expertiza fondurilor aduse la cosnita de parti. Cealalta parte a incercat, cu politete, sa invedereze Judecatorului inutilitatea cererii. Numind-o taraganare strict inutila. Degeaba. Judecatorul, desi avea la dosar sus-zisa dovada a inulititatii... a acceptat. A urmat un termen orb, expertul cerand un termen pentru a avea timp sa lucreze. Inca un termen atunci cand avocatul a cerut schimbarea expertului. Azi se judeca sus-zisa cerere de schimbare… Al 40 lea termen. La Judecatorie… Nu cred ca Judecatorul sa fie partinic si, conform proverbului sa lase avocatul sa zburde la nesfarsit. Dar… vom vedea.Chiar azi!

Spuneam in numarul trecut ca regret involutia Justitiei.

***

Involutie I

Involutie II