ACUZ - Lucian Cornescu

Sa imaginam...

Un procuror DIICOT a dat in mod evident gresit un NUP. Nimic nou sub soare, imi veti spune. Sefa domnului procuror DIICOT, interpelata, da in scris si ea un rapuns... cam la fel.

Cazul: un cetatean in instanta de divort anuleaza in mod oficial semnaturile (inca) sotiei sale de pe toate conturile sale bancare. Banca confirma in scris ordinul in aceeasi zi. Scrupulos, cetateanul nostru isi avizeaza, tot in aceeasi zi, prin e mail ,”inca” sotia de aceasta interdicitie.

Din acel moment si tinand seama de relatia contractuala dintre banca si clientul ei, banca nu mai are voie sa permita “inca” sotiei accesarea conturilor sotului IN INDIFERENT CARE FEL.

Banca uita sa stearga accesul preopinentei de pe INTERNET BANKING, sotia indelicata - dupa aproape trei luni de la instiintare - acceseaza conturile si incearca sa intrebuinteze elementele in cadrul unui proces de ea intentat sotului.

Sotul depune plangere penala impotriva fostei sotii, cei doi procurori dau si confirma NUP pentru ca, si aici devine bufon: ”functionarul bancii a declarat ca exista un credit“.

Ce legatura juridica poate exista intre un credit si un ordin clar, acceptat de banca, dat tocmai ca fosta sotie sa nu mai poata accesa conturile sotului? Unde este logica?

Rezultat: proces inceput impotriva rezolutiilor de NUP si, evident, plangere ulterioara, daca necesar, la Strasbourg. Si pentru “rezultatul gandirii profunde” a celor doi sus amintiti, dar si pentru tergiversare. Printre altele.

Al doilea rezultat fiind probabil condamnarea Romaniei la daune etc dar, si din nou, acest lucru fiind si mai grav, pentru pierdere de imagine.

Tot astept sa vad ca Ministerul Public se pune pe treaba. Si sunt rabdator!


Lucian Cornescu